Testul de laborator relevă contaminare în proba de suc proaspăt de portocale

Anticorpii antinucleari, cunoscuți în mod obișnuit sub denumirea de ANA, sunt proteine produse de sistemul imunitar care atacă din greșeală propriile celule și țesuturi ale organismului. În mod normal, anticorpii protejează organismul de invadatori străini precum bacteriile și virușii, dar anticorpii antinucleari vizează componente din nucleul celulelor. Testul ANA este un test de sânge care detectează prezența acestor anticorpi și este utilizat în principal ca instrument de screening pentru bolile autoimune, în special lupusul eritematos sistemic și alte afecțiuni ale țesutului conjunctiv.

Testul se efectuează pe o probă de sânge recoltată dintr-o venă, de obicei din braț. Tehnicienii de laborator examinează proba folosind o tehnică numită imunofluorescență indirectă, în care sângele pacientului este amestecat cu celule pe o lamelă. Dacă sunt prezenți anticorpi antinucleari, aceștia se leagă de nucleele celulare și creează un model fluorescent atunci când sunt vizualizați la un microscop special. Rezultatele testului includ două informații importante: dacă testul este pozitiv sau negativ și, dacă este pozitiv, nivelul titrului care indică concentrația de anticorpi prezenți. Titrul este exprimat ca raport, cum ar fi 1:40, 1:80, 1:160 sau mai mare, numerele mai mari sugerând o concentrație mai mare de anticorpi.

Un test ANA pozitiv nu înseamnă automat că o persoană are o boală autoimună. Mulți indivizi sănătoși, în special adulții în vârstă și femeile, pot avea niveluri scăzute de anticorpi antinucleari fără niciun simptom de boală. Cu toate acestea, un rezultat pozitiv, în special la titruri mai mari, poate indica necesitatea unor teste suplimentare. Modelul fluorescent observat în timpul testului poate oferi indicii despre care anume afecțiune autoimună ar putea fi prezentă. Diferite modele, cum ar fi modelele omogene, punctate, nucleolare sau centromerice, sunt asociate cu diferite afecțiuni autoimune.

Furnizorii de servicii medicale solicită de obicei un test ANA atunci când un pacient prezintă simptome care ar putea sugera o boală autoimună, cum ar fi dureri articulare persistente, febră inexplicabilă, oboseală, erupții cutanate sau slăbiciune musculară. Testul este deosebit de util în diagnosticarea lupusului eritematos sistemic, dar poate ajuta, de asemenea, la identificarea altor afecțiuni, inclusiv sclerodermia, sindromul Sjogren, polimyozita și boala mixtă a țesutului conjunctiv. Dacă testul ANA este pozitiv, medicii solicită de obicei teste de anticorpi mai specifice pentru a identifica cu exactitate afecțiunea și a ghida deciziile terapeutice adecvate.