Detectarea cancerului de sân pe bază de sânge demonstrează valoare pentru pacienți și sistemul de sănătate

Hemoglobina A1c, abreviată în mod obișnuit ca HbA1c, este un test de laborator care măsoară nivelul mediu al glicemiei din ultimele două până la trei luni. Acest test este esențial pentru diagnosticarea și monitorizarea diabetului, deoarece oferă o perspectivă pe termen lung asupra controlului glicemiei, mai degrabă decât doar o imagine de moment. Testul măsoară procentul de proteine hemoglobină din celulele roșii din sânge care au glucoză atașată. Deoarece celulele roșii din sânge trăiesc aproximativ trei luni, testul HbA1c reflectă nivelurile medii de glucoză din acea perioadă.

Pentru persoanele fără diabet, un nivel normal de HbA1c este de obicei sub 5,7 la sută. Un nivel între 5,7 și 6,4 la sută indică prediabet, ceea ce înseamnă că nivelurile glicemiei sunt mai mari decât în mod normal, dar nu suficient de mari pentru a fi clasificate ca diabet. Un nivel de HbA1c de 6,5 la sută sau mai mare la două teste separate indică diabet. Pentru cei deja diagnosticați cu diabet, furnizorii de servicii medicale recomandă de obicei menținerea nivelurilor de HbA1c sub 7 la sută, deși țintele individuale pot varia în funcție de vârstă, starea generală de sănătate și alți factori.

Testul HbA1c oferă mai multe avantaje față de testarea regulată a glicemiei. Nu necesită post, poate fi efectuat la orice oră din zi și nu este afectat de factori pe termen scurt, cum ar fi stresul, boala sau mesele recente. Acest lucru îl face un instrument convenabil și fiabil atât pentru diagnostic, cât și pentru gestionarea continuă a diabetului. Cu toate acestea, anumite afecțiuni pot afecta acuratețea testului, inclusiv anemia, pierderea recentă de sânge, anumite variante de hemoglobină, boala renală și boala hepatică. Persoanele cu aceste afecțiuni pot avea nevoie de metode alternative de testare.

Furnizorii de servicii medicale recomandă de obicei testarea HbA1c cel puțin de două ori pe an pentru persoanele cu diabet care îndeplinesc obiectivele de tratament și au un control stabil al glicemiei. Cei care și-au schimbat planul de tratament sau nu își îndeplinesc obiectivele pot avea nevoie de testare mai frecventă, cum ar fi la fiecare trei luni. Testul se efectuează folosind o probă simplă de sânge, fie dintr-o venă, fie prin înțepătura degetului, iar rezultatele sunt de obicei disponibile în câteva zile. Monitorizarea regulată ajută persoanele și echipele lor medicale să ia decizii informate cu privire la gestionarea diabetului și ajustările tratamentului.